Gânduri despre viață, relații și suflet, cu Dr. Ursula Sandner — psihoterapeut, life-coach și autor. Episoade scurte de 1-7 minute.
Reading the feed…
Ieșirea dintr-o relație toxică începe cu recunoașterea realității, nu cu speranța că se va schimba „la un moment dat”. O relație este toxică atunci când îți consumă constant energia, îți scade stima de sine și te ține în frică, vinovăție sau singurătate în doi. Claritatea apare când analizezi sincer, în mod repetat, ce trăiești de fapt și alegi pentru binele tău, nu din teamă.Dr. Ursula Sandner În fiecare relație există neînțelegeri, suișuri și coborâșuri. Însă o relație toxică este cea care îți răpește în permanență din bucuria de a trăi. Când te simți nefericit și fără putere, când ai în mod
În relațiile cu ceilalți, este important să înveți să recunoști ce e responsabilitatea ta și ce nu e. Nu orice critică este un adevăr despre tine și nu orice conflict este automat „din vina ta”. Dacă cineva îți spune ceva ce te deranjează sau îți face un reproș, oprește-te și observă despre ce este vorba acolo. Uneori, disconfortul pe care îl simți este un indicator care te invită să privești în interior și să îți asumi contribuția la acea situație. Nu în sensul de „e vina mea”, ci în sensul de „am și eu un rol aici”. Poate ai reacționat impulsiv, ai fost defensiv sau ai evitat o discuție impo
Ce vor să ne transmită emoțiile noastre? (I) Emoțiile nu sunt „obstacole” și nu apar ca să ne încurce, ci ca să ne atragă atenția asupra a ceva important pentru noi. Furia Ce este? Este un semnal că o limită a ta a fost încălcată sau că te simți nedreptățit, nerespectat sau neputincios într-o situație. Apare când cineva sau ceva îți amenință valorile, autonomia, siguranța sau demnitatea. E o reacție de protecție a sistemului nervos – corpul tău se mobilizează să te apere. Cum reacționează oamenii în general? Fie atacă (strigă, acuză, devin sarcastici), fie evită (nu spun nimic, pleacă, își rep
Faptul că înțelegi comportamentul cuiva sau știi de ce este așa cum este nu înseamnă că trebuie să și accepți acel comportament. Empatia sau înțelegerea unei persoane nu ar trebui să fie mai presus de propria bunăstare, mai ales dacă acele comportamente te rănesc sau te fac să te simți inconfortabil. Un semn al traumelor din copilărie este tendința de a analiza excesiv, de a te justifica și de a explica la nesfârșit comportamentele disfuncționale ale altora, în loc să alegi să te îndepărtezi de ceea ce-ți face rău. Însă pe măsură ce sistemul tău nervos se vindecă, devine tot mai ușor să recuno
Draga mea, Ştiu prin ce treci și știu cât de mult doare atunci când bărbatul pe care îl iubești și îl dorești în viața ta nu vine... Își găsește mereu scuze, explicații, poate chiar se victimizează, îți spune poate că nu e pregătit de o relație, că poate mama nu este de acord, că se focalizează pe carieră, că nu poate încă să se despartă de cea cu care este căsătorit sau cu care are o relație, deși este foarte nefericit și nu mai este de mult nimic între ei... Poate își face timp din când în când să stea în brațele tale sau pentru o partidă de sex, poate vine la tine să-l asculți atunci când î
Uneori tăcerea nu este un spaţiu de reflecţie, ci o formă de manipulare. Celălalt alege să nu mai vorbească cu tine pentru a te pedepsi, creându-ți falsa senzație că tu ești vinovat pentru retragerea lui afectivă. Vei încerca să îi reintri în grații și îți vei cere scuze pentru lucruri pe care nu le-ai făcut pentru a-l îmbuna, deoarece nu poți tolera anxietatea, respingerea sau abandonul. Însă comportamentul oamenilor spune mai multe despre ei, decât despre tine. Așa sunt unii oameni – dau vina pe alții, nu își asumă partea lor de responsabilitate, evită conversațiile dificile. Nu ai de ce să
Când confunzi asertivitatea cu egoismul… – ți-e frică să spui ce gândești, ca să nu pari „rău”; – crezi că, dacă pui limite, îi vei răni pe ceilalți; – eviți orice confruntare, chiar și atunci când ar fi necesară; – simți mereu nevoia să-ți justifici opiniile ca și cum ar trebui să ceri voie să fii tu însuți; – când spui ceva direct, te simți vinovat – dar asta este doar o teamă veche de a nu deranja, nu dovada că ai spus ceva greșit; – îți ceri scuze pentru nevoile tale, de parcă n-ai avea dreptul să ai nevoi sau ar fi o povară pentru ceilalți. Însă asertivitatea nu înseamnă egoism, ci respec
Maturitatea emoțională înseamnă să ai curajul să vezi lucrurile așa cum sunt, nu cum ai vrea să fie. Să recunoști când cineva îți face rău și să alegi să mergi mai departe, chiar dacă ai sentimente pentru acea persoană. Înseamnă să înțelegi că nu poți schimba pe nimeni. Oamenii se schimbă doar atunci când vor și sunt dispuși să își asume responsabilitatea pentru viața lor. Și, uneori, trebuie să accepți că s-ar putea să nu se maturizeze niciodată; că poate nu își vor asuma niciodată responsabilitatea. Atunci, când rămâi agățat/ă de speranța că celălalt se va schimba, de fapt nu mai trăiești în
De cele mai multe ori, dacă tu ești un om bun, empatic, înțelegător și onest, ai impresia că și ceilalți sunt la fel. Când cineva te minte sau te rănește, începi să-i cauți justificări și scuze. Când cineva îți arată clar cine este, te autoamăgești că „are potențial”, doar că nu a fost ajutat până acum să-l fructifice. Proiectezi asupra celorlalți propriul mod de a fi. Dacă rănești pe cineva, nu poți dormi liniștit și crezi că nici celălalt nu poate. Dacă minți, te simți vinovat și crezi că și celălalt se simte la fel. Dacă îi greșești cuiva, îți pare rău și încerci să îndrepți lucrurile, pres
Dacă simți vinovăție atunci când stabilești anumite limite clare în interacțiunile tale cu ceilalți, acest lucru nu înseamnă că faci ceva greșit. Te simți vinovat pentru că ai crescut învățând că trebuie să renunți la tine pentru ca alții să fie mulțumiți. Îți este teamă de reacția celor din jur pentru că ai învățat că a spune „nu” înseamnă conflict, tensiune, „pedeapsă”, șantaj emoțional. Poate că nu ți s-a permis să-ți exprimi cu adevărat emoțiile și nevoile, poate că ceilalți te-au făcut să te simți egoist, s-au victimizat ori s-au supărat când făceai asta, așa că, acum, când te alegi pe ti
Ai tăcut de atâtea ori… Pentru că nu ai vrut certuri, pentru că ai sperat că lucrurile se vor schimba de la sine, pentru că ți-a fost frică să nu deranjezi, să nu superi, să nu-l pierzi pe celălalt. Îți reprimi suferința și speri că, poate, într-o zi celălalt va înțelege cât de mult te doare. Dar tăcerea ta nu schimbă nimic. Ba dimpotrivă, îl face pe celălalt să creadă că totul este în regulă. Și, treptat, ajunge să îți încalce și mai mult limitele și granițele, să te ignore, să creadă că poate face orice. În realitate, nu ești bine. Ești obosit – obosit să nu te simți văzut, să lupți singur,
Comportamentele și alegerile tale, felul în care reacționezi, felul în care te simți, felul în care îți trăiești viața – toate sunt responsabilitatea ta. Dar știi ce nu este responsabilitatea ta? Felul în care alți oameni se comportă, deciziile lor, felul în care ei aleg să trăiască. Mulți dintre noi am crescut cu impresia că este responsabilitatea noastră să îi facem pe ceilalți fericiți, să rezolvăm, să îndreptăm lucrurile mereu, să ne asigurăm că totul e bine pentru toată lumea. Poate că am ajuns să preluăm acest rol nu pentru că cineva ni l-ar fi cerut explicit, ci pentru că, de-a lungul t
Mulți oameni trăiesc ca și cum ar fi copii captivi în corpuri de adulți, purtând în interior răni vechi care continuă să le influențeze alegerile, relațiile și felul în care se raportează la viață. Acea parte rănită încă așteaptă iubire, sprijin și validare. De multe ori, nu realizăm că viața noastră ne aparține, că avem libertatea de a alege diferit, de a ne elibera de tipare moștenite, de relații care ne limitează și de credințe care nu ne mai reprezintă, dar rămânem blocați din frică sau din obișnuință. Pentru a schimba acest lucru, este necesar ca adultul să preia conducerea. Să nu mai așt
Dacă îți este teamă să te bucuri de lucrurile bune din viața ta, este posibil ca mintea ta să fi învățat, cândva pe parcurs, că bucuria nu durează. Că de fiecare dată când îți dai voie să simți că totul e bine, urmează inevitabil o pierdere. Și, atunci, fără să îți dai seama, începi să te „protejezi”. Să nu te bucuri prea tare, să nu te atașezi prea mult, să nu crezi că ceva frumos poate dura în viața ta. Pentru că dacă nu te bucuri cu adevărat, atunci când pierzi acel „ceva”, nu vei mai suferi atât de mult. Sau cel puțin așa îți spune mintea ta. Aceasta este o formă de hipervigilență emoționa
Dacă în copilărie ai sperat și ai așteptat ca părinții tăi să devină mai atenți, mai iubitori sau mai blânzi cu tine, este posibil ca și astăzi să repeți același tipar cu partenerul tău/partenera ta. Nu este doar că ai atras pe cineva indisponibil emoțional, ci ai recunoscut un model familiar. Ai rămas loial unui tipar în care iubirea trebuia câștigată prin suferință, răbdare și efort constant. Dacă relația cu părinții tăi, prin care ai cunoscut ce înseamnă „iubirea”, a fost dominată de lipsă de siguranță, de imprevizibilitate sau de abuz, ai ajuns să crezi că suferința înseamnă putere. Cu cât
Contrar anumitor credințe, compromisul nu este un semn de înțelepciune, ci este apanajul oamenilor care renunță la visurile și idealurile lor pentru a se mulțumi cu mai puțin decât își doresc. Atunci, când faci compromisuri, îți sacrifici verticalitatea, integritatea și autenticitatea, iar, în schimb, primești, în cel mai bun caz, confortul mediocrității. În cel mai rău caz, te trezești într-o zi și conștientizezi că, prin compromisurile pe care le-ai făcut de-a lungul vieții, te-ai îndepărtat atât de mult de tine însuți, încât ești un simplu actor care joacă un rol într-o existență care nu-ți
Vinovăția neprocesată nu dispare, ea rămâne în corp și o poți simți fizic: ca o greutate în piept, ca un nod în stomac, ca o agitație interioară permanentă. Nu simți vinovăție pentru că ești o persoană rea, ci pentru că îți pasă. Dar când continui să te pedepsești la nesfârșit pentru ce crezi că ai făcut greșit, cu timpul, vinovăția se transformă în rușine, iar tu ajungi să nu mai faci diferența între „am făcut o greșeală” și „sunt greșit”. Rușinea asta spune: că TU ești greșeala. Te ascunzi, „te faci mic”, repeți la nesfârșit în mintea ta aceeași scenă, explici excesiv fiecare lucru, faci tot
Controlul, posesivitatea și gelozia sunt foarte des întâlnite în atât de multe relații, încât ajung să fie parte din normalitatea cotidiană. Dacă nu există încredere, dacă trebuie să îți păzești relația și te transformi în gardianul celuilalt, nu vorbim despre iubire, ci despre altceva: frică, dependență, teamă de abandon, nevoie de control, egoism și nesiguranță. Când îți petreci timpul verificându-i telefonul, urmărindu-i fiecare mișcare sau încercând să-i controlezi comportamentele, de fapt ce obții cu asta? În cel mai bun caz, îți creezi o falsă impresie de siguranță, o liniște temporară c
Rolurile psihologice generate de ordinea nașterii În prima parte a articolului am vorbit despre cum se manifestă rivalitatea dintre frați și ce nevoi emoționale se pot ascunde în spatele conflictelor. Acum mergem mai departe și explorăm un alt aspect care poate influența dinamica relațiilor: ordinea în care copiii se nasc. Deși nu ordinea nașterii ne definește, ne poate ajuta să înțelegem mai bine unele dinamici dintre frați. Nu e vorba de etichete rigide sau de tipare care se aplică tuturor, ci de unele tendințe care apar în funcție de locul ocupat în familie. Conflictele dintre frați pot apă
Adevărul este că nu e ușor să-ți dai voie să te cunoști și să te accepți, ca mai apoi să evoluezi. Mulți oameni evită contactul cu ei înșiși, pentru că este mai simplu să trăiască în autoamăgire, iluzie sau minciună. Cumva, s-au obișnuit să trăiască cu un văl pe ochi și merg înainte așa. Nu le place să conștientizeze adevărul, pentru că… doare. Așa că preferă să păstreze niște aparențe, atât în fața lor, cât și în fața altora. Lumea este un spectacol cu măști și ce ne mai place asta… Ne întâlnim unii cu alții, zâmbim și vorbim protocolar, totul este predefinit și fiecare își joacă rolul care „
Dacă spui că „nu ai timp pentru tine”, e posibil să te temi, de fapt, de momentele de liniște – pentru că atunci ar trebui să te asculți pe tine cu adevărat și să vezi ce se ascunde sub agitație: tristețe, singurătate sau golul pe care încerci să-l umpli făcând mereu „ceva”. Soluția este să începi cu pași mici: oprește telefonul pentru zece minute, stai în liniște și întreabă-te sincer: „Ce simt acum?”. Scrie răspunsul, fără să-l judeci. După ce îți dai voie să simți, nu te opri acolo, ci întreabă-te ce mesaj îți transmite acea emoție și de ce e acolo. Ce nevoie neîmplinită semnalează? Ce part
Nu mai pierde timpul cu oameni alături de care nu te simți cu adevărat bine. Nu mai oferi o a doua șansă celor care, încă de la început, nu ți-au arătat că te respectă și te prețuiesc. Nu îți mai irosi zilele străduindu-te să îți revii după întâlniri și conversații care te-au făcut să te simți „mic”, fără valoare, care te-au făcut să te îndoiești de tine și de puterea ta. Nu le mai găsi scuze și justificări celor care, prin felul în care te tratează, îți arată că nu contezi cu adevărat pentru ei, mai ales când, după fiecare interacțiune, pleci simțindu-te mai rău decât atunci când ai venit. În
Ai fost învățat să crezi că alții știu mai bine, că trebuie să urmezi „regulile” lor, chiar dacă sunt nepotrivite pentru tine. Însă, de cele mai multe ori, tu știi deja răspunsul, dar frica și ce spun cei din jur te fac să nu-l mai auzi. Când taci și te lași condus de alții, le dai toată puterea asupra vieții tale. Când oprești „zgomotul” lor și începi să te întrebi ce vrei cu adevărat, îți iei această putere înapoi. Astfel de oameni pun presiune asupra ta sau te manipulează nu din „iubire” sau pentru că „îți vor binele”, ci pentru că le convine să iei decizii care îi avantajează pe ei, nu pe
Uneori, oamenii pot părea că, peste noapte, s-au transformat în versiunea lor ideală: amabili, iubitori, atenți și gata să te copleșească cu gesturi frumoase. Astfel de schimbări bruște pot ascunde, în realitate, o strategie de manipulare. În relațiile de cuplu acest gen de comportament poate să apară brusc în urma unui episod de abuz sau devalorizare și este un semnal de alarmă că acea relație este una toxică. Schimbarea reală necesită timp, conștientizare, asumare și o modificare a comportamentului care durează mai mult de câteva zile, săptămâni sau luni. O persoană care își recunoaște greșe
Inteligența emoțională se observă cel mai bine în momentele de stres, disconfort și vulnerabilitate; în felul în care o persoană își gestionează emoțiile și în felul în care reacționează la emoțiile celuilalt. Însă care sunt semnele că o persoană are o inteligență emoțională scăzută? – nu reușește să își recunoască și să își gestioneze emoțiile – confundă o reacție de moment (de exemplu, explodează de furie) cu ceea ce simte, de fapt: frică, rușine, respingere sau neputință. Spune des: „Nu știu ce am”, „N-am nimic”, „Lasă-mă în pace”, „M-ai enervat” și ajunge să își descarce necontrolat trăiri
