Emisiunea “Oameni de fapt” face auzite povești care merită cu adevărat acest lucru. Există oameni cu inițiative care schimbă vieți, mentalități, business-uri și care, de cele mai multe ori, pun faptele înaintea vorbelor: oamenii de fapt.
Reading the feed…
Dependența de jocuri de noroc începe cu un pic de amuzament și nițică adrenalină - banal, ca orice altă distracție nevinovată. Apoi, încet, mecanismul capcanei începe să se închidă. Unii scapă fără să-și dea seama, măcar, prin ce pericol au trecut. Alții nu-și dau seama că au fost capturați nici când pierd totul din viețile lor. Puțini, din păcate prea puțini, reușesc, cumva, să se elibereze. Interlocutorul meu este, azi, un fost dependent de jocuri de noroc. Este abstinent de 12 ani, deja și, după ce a reușit să scape, a încercat să-i ajute și pe alții, cu dăruirea celui care, abia ieșit dint
Am înregistrat acest episod într-una dintre ariile urbane ale Capitalei - pe așa numita Pajiște Petricani, cele 6 hectare de natură aproape sălbatică din marginea cartierului corporatiștilor bucureșteni, Pipera. Interlocutorul meu: Florin Stoican, de la Rețeaua pentru Natură Urbană. Peisajul audio din planul doi al discuției: păsările locului, vântul care adie printre arbori, apa care se revarsă din micul stăvilar al locului, dar și, ceva mai departe, vuietul orașului, cu claxoane, sirene și picamere. Am vorbim despre ce înseamnă ariile naturale urbane și cât de mare nevoie avem de ele în oraș
Mona Nicolici este una dintre vocile inconfundabile ale media românești — o știți din televiziune, o ascultați la Europa FM, dar povestea ei profesională nu încape doar în cuvântul „presă\". B, chiar, presa e doar o fațetă a unei experiențe de viață neașteptat de complexă. În acest episod vorbim despre anii de televiziune, despre ce înseamnă să te reinventezi fără să faci paradă din asta, despre comunicare, politică, sustenabilitate, CSR și proiecte sociale în comunități defavorizate. Ne știm de o jumătate de viață, așa că dialogul nostru începe firesc, camaraderesc, cu amintiri și glume. Dar
Motive de optimism pentru viitorul României sunt peste tot. De exemplu, într-o sală plină de studenți care își prezintă ideile și proiectul unui start-up, într-un program care, de 14 ani, transformă România imaginată în realitate. La finala Innovation Labs, m-am întâlnit cu profesorul Răzvan Rughiniș, prodecan la Automatică și Calculatoare și unul dintre fondatorii acestui program care a contribuit la lansarea a zeci de startup-uri românești. Am vorbit despre Inteligența Artificială, despre felul în care tehnologia ne reconstruiește viețile, despre competiția globală pentru viitor, despre regl
În ultimele săptămâni, am văzut cum partide care vorbesc obsesiv despre „transparență\", dar refuză să dea detalii despre felul în care finanțează campanii de propagandă și dezinformare, încearcă să pună presiune exact pe una dintre cele mai importante componente ale unei democrații sănătoase: societatea civilă. (Și) în România, organizațiile neguvernamentale au ajuns adesea - și au ajutat - acolo unde statul a fost absent. Dar ceea ce enervează cel mai mult statul, partidele și politicienii care fac urticarie la democrație este că aceste organizații pun întrebări, insistă să primească explica
În România, dacă vrei să afli adevărul despre infrastructură, nu suni la stat, ci la societatea civilă. Asta spune ceva despre cum, în țara noastră, societatea s-a dezvoltat în ciuda statului, nu cu ajutorul lui. Iar vocea-reper în acest domeniu este Ionuț Ciurea, directorul executiv al Asociației Pro Infrastructură — organizația care monitorizează, explică și, de fapt, demontează, de ani buni, fanfaronada și demagogia populistă ce parazitează comunicarea autorităților pe acest subiect. În această ediție, un dialog cu Ionuț Ciurea despre autostrăzi, întârzieri, bani pierduți, dar și despre cum
În această ediție, o conversație aplicată despre creșterea explozivă a cazurilor de alergii... la orice, de la vârste din ce în ce mai fragede.
O conversație despre viitorul posibil al omenirii și, din păcate, prezentul ratat al politicii, educației și mediului digital românesc, cu Dragoș Stanca, unul dintre cei mai cunoscuți profesioniști din media și digital din România — antreprenor, consultant și inițiator de proiecte în zona de publicitate, tehnologie și responsabilitate online. Vorbim despre inteligența artificială și algoritmii care ne creează și întrețin dependența de rețele, despre nașterea unei noi lumi, din care probabil că vom înțelege din ce în ce mai puțin, despre cum tehnologia va rescrie complet regulile jocului, în so
Doru Șupeală are un plan: să facă optimismul relevant, într-o țară în care toată lumea (noi toți!) consumăm enorm de multă energie cârcotind, strâmbând din nas și minimalizându-ne. \"Suntem cel mai harnic popor din lume!\", insistă Doru, care conduce mai multe proiecte menite să construiască o societate mai bună.
Bucureștiul are mii de magnolii, iar acesta înfloresc toate deodată, la începutul primăverii, oferind orașului o izbucnire de culoare și frumusețe. A devenit o tradiție pentru mulți bucureșteni să facă o plimbare pe străzile unde se află cele mai frumoase magnolii, pentru un exercițiu de admirație și o fotografie. Diana Robu este, și ea, pasionată de această frumusețe efemeră, dar a dus pasiunea mai departe: a început să caute, să fotografieze și să noteze pe Google Maps magnoliile din oraș. Rezultatul: Harta Magnoliilor – o hartă online care adună astăzi peste 1300 de arbori înfloriți, răspân
Probabil că nu poți face nicio meserie așa cum trebuie dacă nu te pasionează. Pasiunea e cea care te împinge mereu înainte, spre propriile tale limite. Cât de departe poți ajunge? Depinde cât de departe îți dorești. Ziarista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț au schimbat viața - și siguranța, fie ea relativă - de jurnalism corporatist pentru a crea un proiect unic în România: în autorulota lor, documentează pe îndelete, la fața locului, în profunzime, speranțele, dezamăgirile, reușitele și eșecurile, într-un cuvânt, viețile românilor din diaspora. Ultima lor călătorie de documentare prin
În această ediție, o conversație despre reziliență, despre felul în care trecutul și experiențele noastre personale ne construiesc personalitatea și prezentul și despre felul în care, examinând ce ne-a adus unde suntem, putem să ne schimbăm viitorul. Bianca Bianca Poptean a trecut prin atâtea șocuri în viață încât te miri că mai stă în picioare. Or, nu doar că nu s-a lăsat doborâtă, dar a ieșit mai puternică și mai înțeleaptă din toate încercările. Ea spune - foarte potrivit - \"Suntem, cu toții, urmașii unor supraviețuitori. Dacă ei au reușit, noi de ce n-am putea?\"
A descoperit România printr-o scrisoare de dragoste găsită într-un cufăr cu moșteniri ale familiei - o familie cu o istorie de peste 600 de ani. Scrisoarea l-a răscolit atât de adânc, încât a insistat să vină aici - prima dată în vremea comunismului, în ciuda Securității și spre recunoștința sătenilor ce și-au amintit de strămoșii săi. După Revoluție, s-a mutat cu totul aici, a învățat limba, a recuperat proprietățile familiei, le-a reabilitat și, ce să vezi, le-a deschis publicului, ca să poată oricine participa la bucuria lui. Ah, da, încă ceva: contele Kalnoky l-a făcut și pe prințul Charle
Interlocutoarea mea de azi a renunțat, la un moment dat, la cariera de specialist în resurse umane și jobul într-o corporație pentru a deveni antreprenor cultural - în domeniul cărților, dacă vă puteți imagina această probă de curaj într-o țară în care 70% dintre cetățeni nu citesc nici măcar o carte pe an, tirajele sunt minuscule iar librăriile deplorabil de puține. A pornit un proiect online, iCarte, iParte, pe care-l folosește, ce să vezi, pentru a scoate oamenii din online și a-i aduce, fizic, în tabere de lectură și alte evenimente legate de universul cărților. Ideea pare să funcționeze.
Ce faci după ce se evaporă faima? Cosmin Tudoran cred că știe răspunsul. Prin anii 2000 trupa din care făcea parte, alături de alți doi prieteni din Bistrița, rupea toate topurile cu piesele lor pline de ironie și umor absurd. Unele dintre refrenele lor au devenit meme înainte de vremea memelor - cine n-a rostit, măcar o dată, cu năduf și bucurie vinovată, \"ce bine-mi pare că ai luat țeapă?\" Dar aproape la fel de brusc precum a apărut, trupa a și dispărut. Cosmin s-a reinventat complet: a studiat horticultura, a intrat în lumea vinului și a devenit sommelier. În acest episod Oameni de fapt v
Din afară, Mirela Retegan dă senzația unei colecționare de succese. Micuța companie de animație și petreceri prin grădinițe, fondată de ea acum 20 de ani, a crescut și s-a transformat în aceste decenii într-un fenomen social și cultural de anvergură națională. Mii de spectacole, sute de mii de spectatori, peste 2 miliarde de vizualizări în online trebuie să aibă o explicație, nu? Asta caut în acest episod al emisiunii, dar nu numai: în conversația cu Mirela Retegan, vreau să înțeleg și cum se raportează ea la eșec, cum înțelege nereușitele și cum depășește propriile-i căderi.
Cât ești, de fapt, din tot ceea ce spui că ești? Sau din ceea ce crezi că ești? E nevoie ca viața să te pună într-o situație limită pentru a cunoaște răspunsul adevărat la aceste întrebări. Pe Chris Simion și Tiberiu Mercurian viața i-a dus acolo. Acum 9 ani, ei au decis să construiască, din donații, primul teatru privat din România, din ultimii 80 de ani. Și tot acum 9 ani, Chris a fost diagnosticată cu cancer. Alții s-ar fi prăbușit. Ei au răzbit.
Marius Tudosiei este un băcan cu comportament de detectiv: umblă prin toată \'ara după alimente și ingrediente produse artizanal, de foarte bună calitate și cu un gust de neuitat. Face asta de mai bine de 15 ani. Este atât de încântat de ce (tot) descoperă, încât ar vrea să ajute cât mai mulți consumatori - adică pe noi - să ne întâlnim cu ceea ce cresc, cultivă și oferă micii producători alimentari din România. Pentru asta, a fondat Asociația Lanțul Alimentar Scurt. M-am dus la băcănia lui ca să-l întreb cum ar arăta România dacă asociația lui și-ar atinge obiectivele. L-am găsit frământând c
În acest episod, un dialog despre jurnalismul trăit la maximum, ca reporter în zone de conflict. Adelin spune că e cea mai ușoară meserie din lume, pentru că \"nu fac decât să relatez ce văd în jur\". Îți trebuie ceva încăpățânare pentru a-i deschide carapacea asta de adolescent teribilist și a-l face să povestească și situațiile limită prin care a trecut - dar, chiar și atunci, își îmbracă vulnerabilitatea într-o autoironie sănătoasă.
O conversație despre începuturile ei profesionale; despre cum se construiește o anchetă de presă și despre răspunderea verificării riguroase a unor informații ce expun furtul și impostura unui puternic al zilei. O discuție despre cât te costă, psihologic, să rămâi pe drumul tău atunci când fiecare dezvăluire ridică un nou val de atacuri, defăimări și intimidări. Vorbim, azi, la Oameni de Fapt, despre impostură, putere, frică — și despre îndârjirea de a merge mai departe când ți se opune nedreptatea.
Viața Laurei Fincu s-a schimbat cu totul acum aproape două decenii, când a salvat un cățel cu oase frânte. Era studentă, urma să devină specialistă în comunicare și relații publice, dar cățelul Sache și rugămintea lui mută de a fi scăpat de suferință a ajutat-o să-și găsească menirea. A dezvoltat o operă de binefacere adresată prietenilor noștri necuvântători. Acum, cu ajutorul a mii de donatori, se pregătește să dea în folosință primul spital veterinar social din România - care se va numi... cum altfel decât Sache.
Se împlinesc, zilele acestea, 36 de ani de la Revoluția anticomunistă care a dus la prăbușirea dictaturii ceaușiste, în decembrie 1989. Totul a început cu o revoltă locală împotriva unui abuz al autorităților și cu o manifestație de solidaritate. Apoi, ca prin miracol, cineva a strigat că nu-i e frică, iar aceasta a fost flacăra care a provocat explozia indignării populare. Între 16-22 decembrie 1989, la Timișoara s-a petrecut, foarte probabil, forma autentică a Revoluției Române, după care au urmat diversiunea și deturnarea ei. În acest episod refac traseul Revoluției timișorene, în punctele
Dacă vrei să auzi povești care te fac să-ți cauți pașaportul prin casă, episodul acesta e pentru tine. Răzvan Pascu, omul care a strâns peste 110 țări în tolba de experiențe și doar două luni pe-acasă într-un an întreg, povestește cum arată viața unui ghid turistic căutat de toată lumea, dar și a unui tată care încearcă să fie prezent chiar și când fusul orar nu-l ajută. Un episod plin de ritm, idei, locuri memorabile și insight-uri de călătorie pe care nu le găsești în niciun ghid scris.
În preajma Zilei Naționale, un dialog cu un istoric în vogă. Ultima sa carte tratează felul în care nu funcționa și s-a prăbușit economia comunismului ceaușist. E o lucrare bună de citit când simți că te ia, așa, nostalgia pentru comunism - așa cum iei un paracetamol când simți că te ia răceala. Dar, discuția noastră integrează evoluțiile, involuțiile și învățămintele istoriei pentru români dintr-o perioadă mai lungă - nu de alta, dar pare că ne pregătim, cumva, să repetăm, voioși, tragediile trecutului.
Remus Țiplea și-a câștigat celebritatea aproape din plictiseală, după ce s-a apucat să fotografieze în hiper detaliu libelulele din grădina sa, din Negrești Oaș. Seria Bulbucații a apărut în presa din toată lumea. Apoi, Remus a început să documenteze fotografic comunitățile și obiceiurile din Maramureș - la nunțile tradiționale, în bisericile confesiunilor din zonă, în lumea gropașilor, în lumea ciurdarilor. Descrierea foto a acestei lumi în schimbare permanentă și accelerată e plină de sensibilitate și elocință vizuală.
